Privind necesitatea de a modifica noua lege privind încarcerarea în Lituania 

Petiționarul analizează punerea în aplicare a legii lituaniene privind încarcerarea persoanelor arestate și/sau condamnate pentru o infracțiune, în special restricția care le este frecvent impusă de a suna și/sau de a vedea alte persoane.El consideră că interdicția de a da telefoane sau de a primi vizite, în special atunci când este vorba de membrii familiei, inclusiv de copii minori, creează adesea o presiune psihologică enormă pentru persoanele arestate și că instanțele judecătorești și agenții responsabili de anchetele premergătoare procesului abuzează de această dispoziție de excepție din lege (art. 22-23). Excepția prevede o listă exhaustivă de cazuri în care deținuților li se pot impune restricții. Se pare că procurorii și alți actori din domeniul judiciar invocă sistematic toate aceste restricții, ceea ce este nevalid din punct de vedere juridic, din punctul de vedere al petiționarului. În plus, restricția ar trebui, cel puțin, să fie însoțită de un termen clar, precum și de o clasificare clară a persoanelor care nu pot vizita deținutul sau care nu pot fi sunate.Petiționarul consideră că interdicția de a suna rude sau de a primi vizite ale acestora, în special atunci când este vorba de copiii minori ai deținutului, este exagerată și poate chiar, în unele cazuri, să fie echivalentul torturii psihologice, atât pentru deținut, cât și pentru membrii familiei acestuia.Petiționarul face referire la principiul constituțional al egalității, în temeiul căruia drepturile omului nu pot fi încălcate. El solicită o modificare a legii în cauză, în scopul nerestricționării apelurilor și a vizitelor membrilor apropiați ai familiei, în conformitate cu dreptul la viața de familie și cu drepturile copiilor afectați.