Interzicerea setcii în România

De cel puțin 30 de ani asistăm la nenumărate exemple de braconaj piscicol. Autoritățile mai prind câte un braconier și mii de setci pline de pește, iar de foarte mai multe ori capturile sunt sturioni de diferite dimensiuni. Iată unde s-a ajuns. Aceeași unealtă de pescuit, aceiași pescari se fac vinovați, indubitabil, pentru dispariția sturionului, pește râvnit pentru valoarea imensă de piață.

Anul trecut, în Delta Dunării pescarii cu plasele au declarat cea mai mică cantitate de pește din istoria pescuitului comercial de după revoluți, respectiv 1.764 tone. Braconajul a atins cote greu de controlat, iar peștele este din ce în ce mai puțin.

Așa-zisele prohibiții pe specii sunt o glumă administrativă fără interzicerea setcii. Spre deosebire de talian sau vintir - scule de pescuit selective, setca este o unealtă de ucidere în care peștele moare, drept urmare nu poate fi folosită la sortarea și eliberarea în condiții optime de viață unor specii prohibite. Deci, rezultatul unor astfel de prohibiții este egal cu zero. Un praf în ochii lumii aruncat cu premeditare, iar pe Dunăre devine un genocid al sturionilor sub tutela legii.

Trebuie să ne bucurăm din nou de ape bogate în pește, iar acesta să fie valorificat sustenabil în beneficiul tuturor.

Statul român trebuie să schimbe paradigma pescuitului, acum în al 12-lea ceas, și să vadă pericolul.

În consecință, viitorul este al pescuitului cu scule tradiționale, respectiv vintirul și talianul, precum și al pescuitului recreativ/sportiv care aduce pus valoare în economiile locale și cea națională.

Românii trebuie încurajați să practice un turism ecologic, cu dragoste față de apă și natură, chiar și sub forma pescuitului ca activitate recreativă, și să se poată bucura, inclusiv culinar, de această activitate relaxantă, deconectantă.

Dincolo de acestea, statul are obligația de a gestiona eventualele probleme sociale născute din implementarea acestei măsuri chiar dacă peștele din România nu costă niciun leu pentru nimeni, pentru nicio categorie de pescari.

Apelul nostru se adresează tuturor celor care iubesc natura, pescarilor și locuitorilor așezărilor cu tradiție pescărească. Poate spre uimirea multora, există destui pescari comerciali din Delta Dunării care susțin un asemenea demers, conștienți de necesitatea lui și de pericolul în care se află resursa piscicolă.

Este evident că autoritățile trebuie să ia decizii pentru că timpul nu ne iartă, iar dacă vrem ape bogate ca odinioară atunci să nu mai stăm deoparte.

Semnăm această petiție cu determinarea implicării într-un proiect benefic pentru toți și nu doar pentru o mână de oameni care au pierdut conexiunea cu natura și pentru care perspectiva banilor repede câștigați este singurul reper al existenței.

Un proiect Fundația „La Porțile Deltei”